Pirateria software

În societatea romană, un plagiator era cel care era prins că fură un sclav de la stăpânul lui. Sensul termenului este schimbat mult mai târziu de către Martial, care afirma că „a-ţi apropria un vers din opera altuia este ca şi cum i-ai fura acestuia un sclav.”. Plagierea documentelor nu era rentabilă la acea vreme deoarece volumul era multiplicat la scară modestă pe suluri de papirus, de păstrat în biblioteci.
Toate acestea s-au schimbat, odată cu apariţia tehnologiei tiparului. Editura cărţilor aduce profituri din ce in ce mai mari, propietarii editurilor devin oameni de afaceri prosperi iar statul pentru a-şi impune controlul asupra acestora, le protejeză interesele prin diferite legi. În mod ciudat, autorii cărţilor nu erau protejaţi de nici o lege. Şi aici vorbim de autori precum Rabelais, respectiv Shakespeare. Toate acestea se schimbă în anul 1710 când în Statutul reginei Anne, apare copyright-ul.
De-a lungul anilor, mai ales in sec. XX, din mai multe motive, plagiatul a luat amploare. Foarte mulţi autori, se copiază fără să ţină cont de vreo regulă, de vreo normă sau de etică. Fie se apropie termenul de predare, fie teatrele trebuiesc “alimentate” cu noi piese sau ideile, pur şi simplu, nu mai vin. Astăzi, datorită tehnologiei foarte avansate, sunt suficiente doar două comenzi pentru a fura munca unui om, “celebrele” COPY – PASTE. Măcar înainte, cei care plagiau se chinuiau să scrie ceea ce furau, deci, era totuşi un minim de efort depus. Astăzi, nu ne mai putem numi plagiatori ci mai degrabă e-plagiatori.
Am vorbit de plagiat dar lipseşte o definiţie clară a acestui termen. Conform DEX-ului plagiatul este “Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”. Pentru a înţelege mai bine cât de riguroase sunt legile, care fac referire la plagiat, în ziua de azi, în legislaţia americană referitoare la drepturile de autor plagiat se consideră utilizarea repetată a mai mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale, considerând că în acest fel,lucrarea plagiată este prezentată ca o lucrare originală.
Ceea ce este îngrijorător în ziua de azi este că, studenţii nu cred sau nu vor să creadă că dacă ei copiază ceva de pe internet fie pentru referate fie pentru lucrarea de licenţă săvârşesc o ilegalitate şi o abatere de la normele etice. Într-un studiu realizat în România, 23% din studenţi consideră justificată cumpărarea unei lucrări de licenţă şi 39%, copiatul la un examen. După parerea mea rezultatele sunt îngrijorătoare şi trebuiesc luate nişte măsuri. Facultăţile trebuie să descurajeze astfel de practice printr-un regulament strict . În străinătate plagiatul înseamnă exmatriculare. Profesorii sunt foarte exigenţi şi lucrarea de licenţă se face sub atentă observaţie a profesorului.
Plagiatul este un delict şi ar trebui pedepsit ca atare. Aduce prejudicii economice, normele legale si morale sunt incălcate şi munca unui om este furată fără resentimente.


Însă nu doar plagiatul este o formă de furt în zilele noastre, din păcate. Piraterie software a luat amploare în ultimul deceniu şi legile care interzic asta se pare că de foarte mulţi dintre noi nu sunt luate in considerare. Mulţi dintre noi, nu cunoaştem efectele negative pe plan economic ale acestui fenomen.
Pirateria informatică incetineşte dezvoltarea economică a unei ţari şi duce la o scădere drastică a locurilor de muncă din sectorul informaticii, un domeniu foarte profitabil. Multe întreprinderi înregistrează pierderi de până la 40%, iar asta are un efect negativ nu doar asupra investitorilor ci şi a oamenilor de rând. Astfel, Dominique Pouliquen, director executiv la firma franceza Realviz, un important producator de programe pentru crearea de imagini declară că firma pe care o conduce are pierderi de până la 50% pe an din cauza pirateriei. Dacă fenomenul ar fi stopat firma ar inregistra venituri cu 30-50% mai mari, astfel ar fi fonduri suplimentare pentru angajarea de personal. Industria online a demarat o serie de iniţiative in Europa in vederea limitarii fenomenului pirateriei online. Franţa a introdus legi severe împotriva pirateriei iar la scurt timp i-a luat exemplul şi Marea Britanie care a înfiinţat o nouă autoritate care va avea dreptul de a limita accesul la internet pentru cei care partajează fişiere ilegal. În 2005 firmele de software au inregistrat pierderi de 34 de miliarde de dolari din cauza pirateriei. Ţările care sunt “fruntaşe” intr-un top al pirateriei software sunt: Zimbabwe si Vietnam, acolo unde numarul de versiuni pirat ale unui program pentru calculator este de aproape 90%.
Business Software Alliance a dat publicitatii un material care arată beneficiile unei reduceri cu 10% a ratei pirateriei software. U.E ocupă locul secund pe glob in industria IT după S.U.A, cu o cifră de afaceri estimată la 311 miliarde de euro. Sectorul local IT din România este evaluat la 1,6 miliarde de euro. Dăcă rata pirateriei ar fi redusă cu doar 10%, s-ar creea 3000 de locuri de muncă in plus, contribuţiile la PIB ar creşte cu 670 de milioane şi contributii suplimentare de 76 milioane dolari la veniturile provenite din taxe.
Cei care produc cele mai mari pagube in domeniul software sunt hackerii. Aceştia sunt persoane foarte abile cu calitaţi remarcabile care de cele mai multe ori devin ţinta autorităţilor. Hackerii se împart în mai multe categorii. “Black hat hackers” sunt aceia care încearca prin cunoştinţele pe care le au să aducă prejudicii companiei vizate, urmărind în general să fure din conturile băncilor, iar “white hat hackers” sunt hackerii angajati de anumite companii să testeze securitatea sistemelor, să gasească în general pentru a se putea apăra de prima catogorie de hackeri. Mai exista "blue hat hacker", "grey hat hacker", "script kiddie" sau "hacktivist".

"White hat hackers" nu se află în vizorul autoritătilor, atâta timp cât acţionează cu acordul companiei pe care o vizează. Şi poliţia apelează uneori la serviciile lor pentru a soluţiona probleme care apar la sistemele de operare sau în momente în care este nevoie de cunostinţele pe care aceştia le au.
Din “galeria celebrităţilor” face parte un priceput hacker pe nume Kevin Mitnick. Acesta a fost considerat “cel mai căutat om de pe internet” ,dupa spusele politiei. A devenit atât de faimos încât a fost si personajul principal din două filme: "Freedom Downtime" si "Takedown". Apogeul, dacă poate fi numit aşa, în materie de hacking l-a atins atunci când a reuşit să spargă codurile sistemului apărării naţionale ale S.U.A ceea ce i-a permis accesul la bombele nucleare ale S.U.A. România are şi ea reprezentanţii ei de seamă, iar unul dintre ei este Vlad Duiculescu cunoscut sub numele de “Vladutz”. Acesta a reuşit să spargă codurile de securitate de pe eBay. Tânărul a fost prins dar compania eBay a renunţat la acuzaţii si i s-a oferit un loc de muncă in cadrul companiei dar de data asta era “white hack hacker”.
În România, există o lege în ceea ce priveşte pirateria software. Art. 1398 din Legea nr. 8/1996 completată şi modificată :
“Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesă în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.” ( Constituţia României).
Un exemplu in acest sens este arestarea şi condamnarea unei ieşence şi a fiului ei pentru copiat ilegal de filme, jocuri si programe de calculator. Costel Pavel a fost condamnat de judecatorii ieseni la doi ani de inchisoare si plata unei amenzi penale in valoare de sase milioane de lei. Mama sa, Anişoara Niţa, a primit o amendă penală de şapte milioane lei. Cei doi au fost acuzaţi de reproducerea şi difuzarea ilegală a patru programe de calculator, zece jocuri şi şapte filme artistice. De asemenea, instanţa a admis si cererile baneşti a doua mari corporatii americane, in valoare de 1500 de dolari. Potrivit rechizitoriului, in perioada 2001-2003, cei doi au incălcat legea privind dreptul de autor. Astfel, Anişoara Niţa, in calitate de administrator al unei asociatii familiale, a permis ca in interiorul firmei sale sa pirateze de pe Internet jocuri, programe si filme.
Deci aveţi grijă ce descărcaţi si cum descărcaţi de pe internet!




Surse:

1) http://www.aimr.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=71:pirateria-pe-internet-&catid=52:legislatia-pe-inteles&Itemid=75
2) http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/15613/Pirateria-software-intre-fictiune-si-realitate.html
3) http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-01-26/inchisoare-pentru-piraterie-informatica.html
4) http://www.apropo.ro/news/social/pirateria-online-contracarata-si-in-marea-britanie-2832206
5) http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/cr%20simut%20rlit%2042.pdf
6) http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf
7) http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Plagiatul_romanesc-promovat-_din_facultate_0_192581330.html
8) http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Plagiatul_romanesc-promovat-_din_facultate_0_192581330.html
9) http://www.yuppy.ro/articol/LifeStyle/2477/Cei-mai-faimosi-hackeri-din-lume.html